Am ajuns în fața unui final de carte care în mod presant mă supune unei derulări a întregii aventuri spirituale prin care am trecut. Acest final este de fapt împlinirea unei misiuni pe care mi-am asumat-o și a unei promisiuni pe care mi-am respectat-o după aproape 20 de ani, aceea de a scrie o carte.
Această carte nu pretinde că vorbește despre adevărul absolut, dar pretinde că vorbește despre adevărul în care trăim noi, un adevăr care mărturisește și nu critică, nu jignește, nu umilește sau nu desconsideră pe cineva, încât să creeze un disconfort sau să se simtă cineva avizat în mod personal.
Toată cartea a fost un dialog personal pe care l-am avut și în care am mărturisit ceea ce am văzut, ceea ce am auzit și am pipăit, cine suntem, ce vrem, unde ne creăm iluzii și ne înșelăm, unde suntem geniali, atunci când ne îmbrățișăm. Cartea este o emoție mai mult decât o judecată filozofică. Este de descoperit și redescoperit, o provocare și o scufundare în universul lumii interioare pe care, cu pudoare, o purtăm în noi.
Această scriere este un început, o provocare, o pornire la drum, un stimul către aventura interioară unde poți descoperi liniștea și contemplarea, frumusețea și dialogul. Ea este antidotul împotriva uitării de noi înșine. Nu este creația creierului sau a fanteziei, ci a sincerității de care nu mai suntem în stare. Nici noi nu știm cine suntem, ce vrem și, cu atât mai mult, nu o putem explica celui de lângă noi. Suferim de un mutism incredibil, de o sărăcie de cuvinte despre noi înșine, încât ni se opresc gândurile în gât, nu reușim să le materializăm în cuvintele potrivite cu trăirile și misterele noastre interioare. Să promovăm comunicarea cu noi înșine în mod sincer înseamnă să descoperim misterul din noi înșine.
Îmi face plăcere să cred că vom rămâne într-o permanentă legătură, pentru a descoperi cheia misterului, așa cum am rămas cu cei cărora le-am promis acum douăzeci de ani.

Autorul