Ionel Federiga nu-și arată deloc vârsta. Poate o simte, dar nu și-o arată. Cum face parte din viața cultural-artistică a Clujului, și nu numai, adaug eu, a avut și are curajul de a ieși în fața oamenilor, demers intelectual de a spune, prin vers și culoare, ceea ce simte și dorește, ceea ce-l supără și liniștește. Construiește cu răbdare și migală. Zonele de comfort, poezia și pictura, ca să fiu precis, se îmbogățesc de la o lucrare la alta, de la o prezență publică la alta. Propune o cronică a lumii de ieri și de azi, o pictură de atitudine. Sunt tot atâtea reverențe vizuale, în care tonul îl dă simțul pictural al materiei.
Avem nevoie de albume de artă. Și avem nevoie din mai multe motive. Promovăm frumosul, deschidem gustul pentru frumos, pregătim publicul, cel tânăr mai ales, pentru ideea de artă ca mod de viață, căutând surse de inspirație în mai tot ceea ce ne înconjoară. Mai mult decât atât, albumul este lucrarea grație căreia ne apropiem de om și artist, ne familiarizăm cu atelierul său, cu uneltele de lucru, cu temele abordate, cu modul de a lucra, un stil personal de construcție a discursului vizual. Nu în ultimul rând, albumul în sine propune o retrospectivă a vieții dedicate picturii, o călătorie în lumea compozițiilor, culorilor, formelor, liniilor și volumelor, călătorie din care nu lipsesc sentimentele și emoțiile.
Lucrările, odată privite, prind viață. Sunt menite să aducă bucurie, sunt menite să aducă și un plus spiritual în viața celor care le contemplă. Vorbesc și despre încărcătura emoțională degajată de fiecare lucrare în parte. Trăirile pictorului se regăsesc plenar în fiecare dintre lucrări, de la peisaj (rural, urban, marin, montan) la natură statică, limbaj vizual propriu, în care se lasă ușor remarcate armonii cromatice de verde, galben, albastru, roșu, griuri colorate, observațiile vizând mai departe siguranța contururilor, gradările de colorit, geometria compozițională încărcată de sugestii și detalii, forme simplificate și deloc pretențioase. Totul emană viață. Viață trăită la diferite vârste, trăită însă intens, cu bucurii și inerente supărări.
Ionel Federiga propune un album-document. Frapează la el sinceritatea confesiunii. Este și rămâne un exemplu de esențializare a vieții și filosofiei artistice.

Demostene Șofron