Prozele lui Mircea Gordan își au propria respirație, însemnările sale constituind înșiruirea experiențelor, căutărilor, trăirilor sale, fiind într-un contact direct și permanent cu oamenii, cu faptele lor, dar și cu locurile pe unde destinul formării lui ca om, din toate punctele de vedere, l-a purtat.
Spectacolul vieții, cu bune și cu rele, reiese din prezentarea realistă, din care nu lipsesc adevărate poeme în proză destinate frumuseților peisagistice.
Desigur, se întâlnesc ezitări, sau mai puțin realizate frazări în unele pasaje, ezitări ce, în fapt, aparțin începuturilor fiecărui condeier al cărui elan scriitoricesc îl pot conduce, oferindu-i șansa de a obține trofeul olimpiadelor cu sine însuși și cu vremea.

Prof. Rodica Scutaru Milaş