O carte ca o colecție de fluturi vii. Sau ca o colecție de frunze vii. Sau ca un album de fotografii de familie care n-au căpătat încă amprenta timpului. Ancuța Roman își retrăiește copilăria cu aceeași prospețime și fervoare a trăirii ca și cum ar fi clipa prezentă. Ba chiar și viitorul îl trăiește înainte de a se întâmpla, căci Ancuța îl ademenește și pe el în prezent.
Poeziile Ancuței Roman nici nu știi dacă-s poezii sau altceva, poate niște cronici sui generis ale clipei, ale serii, ale zilei, ale anotimpurilor, ale Timpului... O poezie care te trage de mânecă să nu dormi când trebuie să stai de veghe, dar și să nu uiți să trăiești, să nu treci nepăsător pe lângă propria viață, pe lângă momentele ei de frumusețe sau de durere.
Și totuși poezia Ancuței nu rămâne captivă în universul concentraționar al pandemiei, ci evadează prin trăire în zonele interioare ale sufletului, care n-are nici granițe, nici distanțe sociale. Volumul „Răspândind Aici Iubirea” e un strigăt de alarmă, dar, mai ales, o pledoarie pentru speranță.

Dr. Cristian Răchitean, ND