Zboruri secrete

Ca să nu se piardă de tot, adun aceste frânturi de gânduri, interviuri, contemplații, însemnări sau chiar scurte notații aruncate în eter, ca să rămână între coperți de carte și le numesc „zboruri secrete”: în fiecare dintre ele există o parte la vedere, declarată, evidentă, și una poate mai ascunsă, mai aluzivă și care trebuie ghicită uneori.
O călătorie a gândului de la una la alta. Unele asociații de idei sunt involuntare. Unele sunt evidente. Unele privesc oameni și situații despre care am vrut să depun mărturie, chiar și preț de o clipă. Revine adeseori referirea naive utopie du passé, care mi se pare o potrivită caracterizare a nostalgiei.
Naivă utopie a trecutului... Căci nu o dată, făcând referire la opere și autori, la întâmplări și situații, suntem prinși de nostalgie într-o plasă. Ea se dovedește adeseori înșelătoare, dar e ca o iubire care te cuprinde în mrejele ei, nu te lasă, îți face rău și îți face bine deopotrivă. Nu este nostalgia cheia acestor notații adunate de-a valma sau, dacă este, e involuntar. Mă adresez unui cititor înțelegător și care dorește să își compare propriile gânduri și judecăți despre oameni, întâmplări și fapte cu ale mele, într-un dialog imaginar care se derulează în prezent. Tot un zbor secret de la mine la virtualul cititor, înțelegătorul meu nevăzut.