Să scrii o carte întreagă de pamflete, unul mai virulent decât altul, să recunoaștem, nu e la îndemâna oricui. E drept că a fost scrisă într-un interval de patru, cinci ani (săptămânal câte unul pe blogul personal, după mărturisirea autorului), dar, chiar și atunci, trebuie să se adune în tine un fluviu de mânie și disperare, născut din realități sociale și politice în fața cărora nu ai nicio posibilitate de apărare, singura cale de atac fiind scrisul, chiar dacă nu pentru asta te-ai pregătit și școlit, atunci când ai ales să devii actor. Actor, adică purtător de cuvinte, transmițător, iar nu producător.
Într-adevăr, Sorin Oros scrie despre foarte multe lucruri, nu numai despre realitatea politică în care trăim și, adeseori, ne com-placem, spre deosebire de el. Despre sex, despre iubire și despre femei, despre poziția ingrată a actorilor în societate, fiind nevoiți să joace pe alte scene de teatru pentru a-și completa veniturile sala-riale modeste, despre sentimentele general-umane, despre homo-sexualitate, extratereștri, despre propria mamă căreia îi face un portret emoționant și despre propriile lui „păcate”, punându-ne în față portretul unui om viu și extrem de adevărat. Care, prin cartea de față, se arată a fi un adevărat și înzestrat scriitor, spre mândria urbei din care face parte.

Radu Ulmeanu