Te aștepți, din partea unui tânăr „dăltuitor” în gânduri și vorbe, la o poetică ștrengărească, năvalnică, prozaică, fără multe analize de stil. Tinerețea eludează spațiile esoterice, afirmând, fără ocolișuri, trăirea încărcată cu adrenalină, fără mijlociri psiho-filosofice. E apanajul vârstei; regândirile, „retușurile” scrisului juvenil reclamă o nouă abordare doar într-o etapă mai târzie a vieții.
Dincolo de virtuțile poetice, mi-aș permite să fac o apreciere de actor, eu slujind arta scenică de peste 40 de ani. Poemele lui Călin Pop sunt mai mult decât „recitabile”. Ele surmontează prozodia, fiind ușor „rostibile”. Astfel că pot fi nu doar utile cititorilor, ci și celor care dau plusvaloare, prin interpretare: actorii.

Petre BĂCIOIU