Maria Someșan revine în atenția iubitorilor de literatură cu un nou roman, care continuă fire narative din precedente cărți, intitulat Un univers pierdut. Lupta cu eternitatea, în care pășim alături de eroina principală într-o lungă drumeție spre aflarea sinelui autentic.
Acest roman ne face martorii unei situații delicate de viață și ai unei răscruci pe care eroina Ana trebuie să o înfrunte: trecutul ei și căutarea părinților biologici, care nu au dorit să o crească. Din momentul în care cititorul este cuprins de vârtejul acțiunii, întrebările își fac loc într-un iureș care îl face să nu mai poată lăsa cartea din mână.

Nadia Fărcaș

În această ordine de idei apare și prezentul volum al scriitoarei Maria Someșan, sugestiv intitulat Un univers pierdut. Lupta cu eternitatea. Dacă îl lecturăm, într-o primă fază, în mod simplist, putem să descoperim o saga de familie, care continuă linia deschisă de precedentele romane, cu intrigi bine conturate, dialoguri frumoase, o poveste de dragoste aparte și reminiscențe ale copilăriei. Desigur, găsim și expresia prieteniilor frumoase, a întrebărilor existențiale, dar și a construcției personajelor spre devenire.
La o relecturare descoperim descrierile unor locuri și timpuri istorice ce ne îndreaptă spre un roman cu note descriptive și istorice. La o altă lecturare putem observa implicațiile pe care le are familia și ce model poate oferi pentru creșterea copilului spre adultul de mâine, deci, subliniem o caracteristică psihologică. La o nouă citire observăm situația pandemică din timpurile noastre, care a schimbat comunicarea personală, astfel că putem vorbi despre o scriere socială. Și, dacă mai dorim să fim atenți, la o lectură atentă putem să vedem rapoartele din cadrul societății românești din trecut și din zilele noastre.
Dacă încercăm să intrăm în miezul romanului, vom descoperi ceva unic: faptul că tot ceea ce considerăm noi catastrofal prin pandemie, război, nu este definitoriu persoanei umane, ci uitarea rădăcinilor noastre, a umanității noastre, a relaționării și a iubirii celuilalt; acelea ne pot face
să ne pierdem și să ne autodistrugem. Alegerile noastre determinate de subiectivisme, orgolii și încăpățânări ne pot duce la eliminarea de destine sau de suflete omenești. Dar alegerea căii de a găsi răspunsuri la existențiala întrebare „de ce?” ne poate elibera și șterge un drum al destinului
marcat de durere.
Dictonul hristic „Adevărul vă va elibera” este cheia acestui roman al doamnei prozatoare Maria Someșan. În această lumină ea își construiește acțiunile și personajele.
Nimic nu este lăsat la întâmplare sau să se găsească în plus. Totul este gândit cu o precizie matematică și psihologică aparte, fiind minuțios clădit orice indiciu, orice frază, expresie.
Acest volum este ca un far călăuzitor pentru marea zbuciumată a lumii actuale. Depinde de noi să-i receptăm lumina harică și să pășim pe calea destinului nostru, cu credința că vom reuși să ne recâștigăm umanitatea, asemenea Anei.

dr. Victor Constantin Măruțoiu