Un autograf pe coapsa timpului. Poeme

Imaculata copilărie

În dimineața aceea,
o altfel de dimineață, aveam capul plin de vise,
cețurile somnului nu se risipiseră încă,
m-am trezit sub un soare
blând, prietenos,
m-am dus la râulețul ce gângurea
pe lângă căsuța noastră,
unde am făcut din lutul galben
tot soiul de păsări
pițigoi, pitpalaci, vrăbii, mierle
pe acestea le iubeam cel mai mult,
apoi le-am învățat să zboare și să cânte,
o, ce fericit eram de creaturile mele;
M-am spălat pe mâini
ca Dumnezeu după ce-l făcuse pe Adam
și m-am dus în pădurea de carpeni,
unde bunicul meu înghețase într-o iarnă geroasă,
unde-am cules buchete întregi de
crini, narcise, campanule,
le-am pus în oala mare de lut
în care mama punea laptele la covăsât,
cireșii, dalbii cireși
mă chemau aidoma unor mirese
să le fiu mire
și uite așa, într-un ceas,
casa devenise un paradis floral