De la înălțimea vârstei respectabile de 90 de ani, Gheorghe Mușat privește înapoi la drumul unei vieți ce poate fi, așa cum însuși autorul glosează în introducerea memoriilor sale, „un adevărat roman”. Sub titlul atât de inspirat „Trompetist pe scena vieții”, Mușat a publicat amintirile sale cu zece ani în urmă, iar cartea s-a bucurat de o caldă primire. Acest nou deceniu adăugat „prezenței pe scena vieții” îl îndeamnă pe autor la o reeditare, evident, adăugită.
În amintirile sale,Gheorghe Mușat nu este doar un personaj, ci foarte adesea un martor; un martor prețios, ce ne împărtășește uneori lucruri neștiute ce le întregesc pe cele știute. Personalitățile cu care Mușat a legat trainice relații de prietenie, întreținute de admirația necondiționată a muzicianului receptiv la calitatea umană și profesională de excepție a acestora, se înșiruie în carte ca personaje la rândul lor, și ne îndeamnă să reconstituim o întreagă epocă din istoria vieții muzicale și culturale la care autorul a fost părtaș. Documente semnificative întrețes paginile memorialistice, dând greutate istorică celor povestite.
Având zece cărți publicate, apărute în 18 ediții, Gheorghe Mușat se poate considera un veritabil istoriograf al vieții muzicale clujene, pe care o analizează din interior, fiind unul dintre „ultimii mohicani” ai generației de aur de la începuturile Filarmonicii clujene.
Ceea ce se adaugă aici nu este neapărat relatarea adaosului de timp, acești zece ani între o vârstă rotundă și respectabilă și o altă vârstă rotundă, încă și mai respectabilă. Sporul de informație vine mai ales din noi detalii relatate, noi perspective întrezărite, noi vechi documente aduse la iveală, ce toate își iau locul întregitor în această mărturie personală, menită a ne incita și a ne îmbogăți.

Adrian Pop