Desigur, în manualul de română de clasa a douăsprezecea nu este specificată foarte clar diferența dintre cultură și divertisment, așa că acești manageri ad-hoc trec cu lejeritate frontiera dintre ele, mai ales că vameșul discernământului artistic doarme foarte adânc.
După părerea acestor inși, lansările de carte, expozițiile de artă sunt învechite, cum desigur, învechită este și Iliada lui Homer care are, iată, o vechime de aproape trei milenii!
Pericolul este ca acești indivizi absolut orbi din punct de vedere cultural să urce la volanul deciziei și să calce pe accelerație.
Superficialitatea, manifestările la plezneală, copiate în grabă de te miri unde, făcute de oameni care nu au niciun fel de profunzime spirituală devin tot mai agresive și tind să ia locul culturii adevărate, singura care poate contura profilul identitar real al acestor locuri.
Dar este în zadar să încerci să le explici ceva inșilor aceștia. Pentru un dialog sau chiar o confruntare cordială, ar trebui să aibă în spate măcar un vagon de cărți citite. Și nu unul cu cenușă și măruntă spoială conjuncturală.