Cei șapte magnifici ai culturii românești

Doctorul Frențiu are vocația prieteniei, care se manifestă și în plăcerea dialogului, a colocviilor prietenești, pe teme diferite, de la sănătate la arte, școală, viață socială și politică. Așa s-a născut ideea unor interviuri cu reputați oameni de cultură pe care îi cunoaște și prețuiește, bucurându-se la rândul său de prețuirea și prietenia lor. Îi numește inspirat, preluând titlul unui cunoscut film – Cei șapte magnifici, folosind acest termen nu în accepțiunea comună adjectivală, ci conferindu-i valoare de substantiv: de „om care inspiră admirație”, „om remarcabil”, în acord cu rândurile de la începutul acestor linii de portret.
Cine sunt „cei șapte magnifici”? Florin Piersic, Dorel Vișan, Adela Mărculescu, Manuela Hărăbor, Dan Puric, Dinu Săraru și Daniel Breaz. Așadar, cinci actori, un remarcabil scriitor contemporan și în același timp un cunoscut om de teatru, și un universitar, om politic, fost diriguitor al Învățământului și al Culturii, rector al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Prietenia cu Florin Piersic și cu Dorel Vișan le este notorie, ei fiind frecvent invitați la televiziunea din Alba Iulia, al cărui colaborator permanent este Dr. Frențiu. Cu Adela Mărculescu și Manuela Hărăbor dialogul s-a purtat în jurul unor roluri interpretate de cele două actrițe, dar și cu impresionante confesiuni despre devenirea lor profesională, nu lipsită de vicisitudini; iar cu Dan Puric dialogul a căpătat o vioiciune spirituală caracteristică acestui artist care comentează în stilul său, cu rezonanțe de filozofie creștină, problemele actualității. Opiniile lui Dinu Săraru, întotdeauna remarcabile, pot fi reținute pentru caracterizarea unor situații actuale sau a unor personalități cultural-artistice.
Convorbirile cu „cei șapte magnifici” dovedesc convingător că Mircea Frențiu are aceste calități, dialogul despre artă și film cu prietenii săi actori, despre literatură și teatru, despre școala contemporană și problemele grave cu care se confruntă, despre „încercările” prin care trece omenirea în aceste vremuri neașezate, tulburi, deraiată de pe făgașul unei evoluții firești, pașnice, creștine. Adunate în volum, ele mărturisesc încă o dată pasiunea intelectuală a unui doctor, care se conformează înțeleptului dicton latin „mens sana in corpore sano”, pentru că în fiecare emisiune, pe lângă atât de necesare și actuale recomandări medicale, doctorul și invitații săi ne amintesc de importanța culturii, sub diversele ei forme, pentru dezvoltarea armonioasă a omului.
În fond, aceste interviuri sunt deopotrivă niște „profesiuni de credință” ale celor intervievați, dar și „exerciții de admirație” ale autorului atât de instructive acum și la lectură, ca după audierea lor.

Prof. univ. dr. Ion BUZAȘI