Am în faţa ochilor un text, o piesă românească contemporană, al cărui autoare face dovada faptului că o preocupă ceea ce se întâmplă cu semenii săi. O costă. O doare.

Un platou de televiziune de unde iradiază vise, speranţe, promisiuni.

Totul pleacă de la o emisiune concurs cu premii.

Premiul cel mare este o excursie şi o importantă sumă de bani. Câştigătorii sunt dintre noi. „Noi” suntem câştigătorii. Se extrag ca la loto numerele câştigătoare şi peste noapte devii fericit.

Pentru mine de aici a venit provocarea. Trăim într-o lume concurs cu premii. Într-un „mare circ”. Un „circ” în care „clovnii” se joacă cu visele noastre. Suntem „spectatori, doar spectatori ai marelui circ” care oferă premii-iluzii.

Transformaţi în păpuşi marionete, manipulaţi, drogaţi, victimele concursurilor cu premii! Ce ne-a mai rămas?

Poate credinţa.