Sulfinică: poezii pentru copii

Prea grăbită şi interesantă a fost Primăvara anul acesta! Şi-a împletit cosiţele sub ploi diluviene parcă fără sfârşit. Ea a păşit însă, la fel de maiestuoasă, precum o ştim, pe covorul etern pământesc, sub cerul nefiresc de capricios. Vietăţile s-au mirat neştiind cum să o îmbuneze… Dar nu a fost Primăvara vinovată de schimbările firii!… Omul, omul, tot el, năzdrăvanul, cu nesăbuitele lui cotrobăiri prin natură, a reuşit să dea peste cap până şi anotimpurile! Şi totuşi… Natura are o cheie a ei prin care reuşeşte, încă, să se autoregleze. Astfel că plantele înfloresc în toată splendoarea lor. Animalele îşi lasă urmaşi; pui de toate felurile se alintă sub oblăduirea părinţilor. Ogorul semănat pregăteşte roadele. Ici acolo, de-a lungul şoselei picuri sângerii, petalele macilor, semnalează că seva pământului musteşte. Trandafirii înfrumuseţează curţile gospodarilor, iar caprifoiul îşi împrăştie cu dărnicie parfumul… Animalele de companie îşi scot stăpânii la plimbare. Vietăţile toate se bucură de frumuseţea naturii în luna Florilor. Aşa, ca şi nostimul motănel, alintat de copii, Sulfy… L-am nemurit în volumul de poezii pentru copii, intitulat chiar aşa: ,,Sulfinică”. E un motan simpatic, nu are cizme precum Motanul Încălţat din povestea nemuritoare a lui Charles Perrault, dar îi încântă pe cei din jur cu ghiduşiile lui.
De pe copertă vă priveşte şmechereşte Sulfy şi vă invită să iubiţi animalele şi, mai ales, să doriţi să le cunoaşteţi „biografia”, aşa cum reiese din poemul cu care ştiu sigur că el se mândreşte.