Volumul se dorește a fi o imagine a Diasporei române, a imaginii femeii în istorie, în artă, în cultură, în educație, care punctează ideile mișcării feministe, dar fără să bruscheze, fără să ofenseze, fără să aducă vreun prejudiciu de imagine față de ceea ce înseamnă istoria, cultura și literatura universală. Dar da, provoacă, stârnește problematizări, contradicții, revolte de idei. Și, poate, aceasta este menirea prezentului volum. Nu este o lectură comodă, ci una care ridică numeroase semne de întrebare referitoare la anumite comportamente, idei sau cutume sociale, economice, culturale, educaționale, literare. Este un volum care te face să regândești raportarea la femeia din parcursul istoriei și la femeia din Diaspora de azi, libertatea de circulație a persoanelor, din timpurile moderne, determinând formarea a tot mai multor Diaspore. Nu putem să nu observăm patosul cu care scrie autoarea, când face referire la România. Deși am fi îndreptați a înclina spre ideile că există anumite asperități în relația Laurei Cătălina Dragomir cu țara natală, acest fapt nu este decât o mască pe care o poartă în această scriere. Lecturând aceste texte, ce frumos compun volumul Sub lupă, putem descoperi mai multe măști, dar care compun acest chip al româncei din Diaspora, care este determinată să le poate, dar pe care le pierde, rând pe rând, în acest dialog eu – România. Și totul pentru a clădi o imagine clară și temeinică a expresiei România și Diaspora sa! Dar nu sunt niște măști precum prefăcătorie sau ascunziș, ci devin chiar chipuri ale transhumanței umane pentru viețuire, supraviețuire și dăinuire.
Nu putem uita imaginile de factură lingvistică și literară, care întruchipează percepția culturală a autoarei față de ceea ce se produce frumos, în scris, în Diaspora românească sau chiar ce este perceput de aceasta din scriitura celor ce sunt și trăiesc în România. Este interesantă această paralelă între scriitura de factură a Diasporei și cea a românilor din spațiul istoric românesc.