După ce au schimbat bănuitori cuvinte cu subînţeles, reflecţii de bărbaţi, aluzii destul de străvezii, dar s-au şi declarat mulţumiţi că din primul ceas al zilei deţin o atât de nouă veste, principalii componenţi ai unei în mugur grupări literare se năpustiră asupra paginilor, ca asupra unei prăzi. Şi numai pentru această secvenţă s-au scris rândurile de mai sus.
Cu anii, au roit din stupul de vise care a fost cercul unei redacţii, aproape toţi, în cele mai multe cazuri fericit, câţiva au prins rădăcini şi n-au părăsit oraşul, teatrul acţiunilor tinereţii, al atâtor deveniri şi începuturi, prizonieri, dar au scris ca apucaţi cărţi, nu puţine oferite prin librării cititorilor reali, de către vânzătoare simpatice, în vârste încă dulci, dintre care vreo două înainte avuseseră alte „profesii”, cum şi alte lucrătoare din Comerţ, dar se reprofilaseră. Unele s-au pensionat, unele au murit. Altele doar au uitat ce trebuia uitat cu desăvârşire.