Când eram copil, cea mai fascinantă construcție din satul meu mi se părea Monumentul eroilor. O construcție pe cât de frumoasă, pe atât de nebăgată în seamă. Căci tuturor li se părea normal că e acolo, că stă de zeci de ani nemișcată. Intrase, cum zic psihologii, în ”fondul percepției”. Era o prezență firească, cum este un copac oare-care, un salcâm, un castan, un măr.
A trebuit să treacă ani buni până să-mi dau seama că ceea ce căutam eu înăuntrul Monumentului era în afara lui. Ceea ce credeam eu că e ascuns era la vedere, sub ochii mei: NUMELE.
Numele de pe Monumentul eroilor sunt legitimația cu care o comunitate își afirmă dreptul de a trăi în locul în care trăiește. Monumentul eroilor e legitimația pe care satul o prezintă la controlul Istoriei.
Monumentul eroilor nu semnalizează un mormânt. Monumentul eroilor dezgroapă din uitare jertfele de sânge.
Eroii noștri au plecat la război.Au lăsat acasă mame, frați și surori, treburile gospodăriei lor și s-au dus. Unii s-au întors, alții, cei mai mulți, nu.