Poezia este calea noastră de reîntoarcere pe tărâmurile idilice ale Edenului. În acest sens se încadrează și prezentul volum al doamnei Marieta Coman, intitulat Șoapte rătăcite-n valuri. Este compus din două părți, numite sugestiv Valuri și Șoapte, parcă descriind viața omenească, pe care o vedem curgând dinspre valuri spre șoapte. Am putea vizualiza o mare înspumată, descrisă de valuri și care ne șoptește povești nemaiauzite din lumea întreagă, ea, marea, fiind martora mai multor întâmplări decât omul ar putea să-și ima¬gineze. Acest periplu poetic ne readuce în zona celor ce au devenit legende sau au pășit în legendă și care, poate, au fost părtași ai vechilor naufragii sau expediții mitice.
Un alt simbol al acestei peregrinări între Valuri și Șoapte se poate gândi ca fiind drumul omului în viață de la naștere, trăire, când este puternic și activ precum valurile mării, iar mai târziu se stinge, încet-încet, rămânând doar șoapte pale.
Un al treilea registru ar putea fi cel al erosului, al iubirii, care întru începuturi este vulcanică, iar, mai apoi, pierzân¬du-se, nu mai rămân din ea decât șoaptele ca reminiscențe în inimă, suflet, memorie.
Poemele doamnei Marieta Coman sunt de o sensibilitate aparte, de o melodicitate a romantismului renăscut din ce¬nușa timpului, întru cele ce sunt ale devenirii împlinirii iubirii în cele ale veșniciei.

dr. Victor Constantin Măruțoiu