Poezia Mirelei Rînceanu e o taină călătoare ce coboară în abisurile memoriei pentru a reconstitui liric, a cuprinde și a lumina drumul, încercând să radiografieze geografia unei lumi așa cum e ea, ostilă, nemiloasă și paradoxal de frumoasă prin autenticitatea ei.
Triumf al neliniştilor, frumuseţe a mărturisirii, Eros şi Thanatos, cartea aceasta stă sub auspiciile unui timp neprietenos – poezia în pandemie, alienarea, introspecţia fiind elementele care au declanşat evadarea în „universuri compensative” a autoarei şi, deopotrivă, scrierea „pe dinlăuntrul sufletului tău mai întâi, ca să poţi la urmă să scrii pe dinafară sufletele altora” (N. Stănescu).
Poezia Mirelei Rînceanu nu conţine formule criptice sau mister, ea este bucurie pură pe care o oferă cititorului, încercând să ne arate drumuri posibile înspre noi înşine, reuşind să ne facă parte a emoţiei, a clipei, ascultând în tăcerea din jur lucrarea lui Dumnezeu. Să luăm cele bune din suflet şi să umplem lumea cu ele – pare a (ne) spune autoarea. Este un crez al responsabilităţii, înainte de toate, în faţa forţei Cuvântului, a puterii lui mirifice prin angoasele acestui secol 21 derutant.
Felicitări doamnei profesoare de limba şi literatura română, Mirela Rînceanu, ale cărei Slove oglindite în vitralii ies în lume în haine de sărbătoare, prilejuindu-ne bucurie şi emoţie estetică, reiterând hölderlinian: în chip poetic locuieşte omul lumea!

Prof. dr. Maria Kozak