Poeziile sale se constituie într-un album de familie al sentimentelor, urmând o cronologie a trăirii, a eșecurilor, în măsura în care bucuria împlinirii se revarsă în cuvinte de fiecare zi. Întrebările deloc retorice ale autorului ni le punem cu toții, dar poate că nu avem răbdarea necesară să aşteptăm răspunsurile de care avem nevoie şi fară de care nu ne putem defini ca fiinţe simţitoare, posesoare de iubire în măsura în care aceasta poate deveni tristeţe mirată sau ură nedefinită.
Poezia lui Sandu Cătinean nu are pretenţii de elevaţie, de labirint, sentimentele sunt la vedere, exprimarea lor aşijderi şi, de aceea, poezia aceasta trebuie acceptată ca o mărturisire versificată, ce scoate în evidenţă importanţa iubirii.