În filele de amintiri ale anilor se trec, pe rând, ca într-un clișeu de film, povești din tolba bunicilor și a părinților, jocuri ale copilăriei, descântece, poezii, cântece și toate acestea fiind vechi, dar regăsite și păstrate sub praful așezat de mult pe ele.
Răsfoiesc prin anii copilăriei. Caut să găsesc și azi, după zeci de ani, o copilărie simplă, dar fericită și lipsită de griji, sub aripa pro-tectoare a mamei și a tatălui, a bunicii și a bunicului, o copilărie în care noi, copiii, eram chiar copii. Și eram fericiți, pentru că eram inocenți. Pentru că, deși știam puțin, visam și îndrăzneam mult. Pentru noi nu reprezentau mult lucrurile materiale, ci libertatea noastră de a fi copii și de a trăi sublim copilăria, cu ale ei taine... când un nor putea cu ușurință să fie o întreagă poveste, când un copac putea să fie un palat, când o bucată de perdea nefolositoare putea să fie o cortină, o pelerină fermecată sau o rochie de prințesă și când bunicii ne puneau pe genunchii lor și ne povesteau... ne povesteau povești de neuitat...
...copilăria personalizată a anilor noștri.
Mulțumesc tuturor celor care vor ține în mâini cartea și vor parcurge filele ei, trăind odată cu ea fiecare poveste de viață a săte-nilor din minunatul sătuc Jac, lăsându-și impresiile ca un cuget de peste ani în sufletul lor pentru totdeauna.