Cartea este binevenită, chiar necesară, nu numai pentru elevii care ar putea găsi aici modele de evocare, ci şi pentru profesorii lor, uneori atât de preocupaţi de programa şcolară, încât trec cu prea multă uşurinţă peste prezentarea vie a trecutului Micii Rome. Mărturisesc aici cu toată sinceritatea că, până de curând – târzie, dar fericită şansă! – mie, Latinist înflăcărat, nu mi-a fost niciodată limpede ce înseamnă să fii elev, şi, mai ales, dascăl la o şcoală din Blaj.
Nu spun că este vina cuiva – cunoşteam Biblioteca Documentară, ştiam să leg de aceste locuri Revoluţia de la 1848 sau de Marea Unire şi mai ştiam că au fost odată aici nişte Şcoli însemnate, dar aproape nimic despre spiritul Cetăţii, despre Biserică şi oamenii ei; cred însă că ar fi fost potrivit ca cineva să ne insufle şi mândria de a aparţine Latinităţii. Şi nu sunt eu singurul om care se simte nedreptăţit. De aceea cred că atât dascălii, cât şi discipolii ar trebui să primească bucuroşi această carte în care sunt înmănuncheate amintiri ale unor oameni de formaţie diferită, dar desăvârşită.
Pe lângă sentimentalismul pur şi căldura evocării celor mai frumoşi ani, cititorul poate reconstitui din paginile de faţă adevărate evidenţe şcolare, întrucât majoritatea autorilor vorbesc cu afecţiune atât despre dascălii, cât şi despre colegii lor.

MARCELA CIORTEA