Manuscrisul pe care cei interesaţi îl primesc în ediţia de faţă fusese destinat să facă parte din patrimoniul unui preconizat muzeu al comunei Romos, iniţiativă din anii ’70 ai veacului trecut, care, din păcate, a eşuat. Din materialele colecţionate ce urmau a fi exponatele muzeului, abandonate cu timpul din lipsă de preocupare şi de mijloace, manuscrisul a fost recuperat de Niculae Stăncioiu în aşteptarea unui moment mai bun, de relansare a proiectelor legate de promovarea imaginii Romosului din care regretatul dispărut făcuse ca „fiu al satului” o adevărată profesiune de credinţă. Păstrat în familie, manuscrisul ne-a fost încredinţat spre editare pentru a face astfel posibilă valorificarea informaţiilor pe care le cuprinde.
Am dat curs acestui proiect pentru a împlini promisiunea făcută bunului meu prieten dar şi convins de însemnătatea istoriografică cu totul specială a textului în sine dată fiind raritatea unei asemenea categorii de mărturii ale trecutului.