Respirările toamnei

Deși poemele de dragoste conferă o notă aparte universului liric al lui Gavril Moisa, problematica iubirii este doar una dintre temele invocate de poet în scrierile din Respirările toamnei. De foarte bună calitate sunt și poeziile de factură religioasă incluse în aceste volum. E cazul să menționez textele intitulate „De Crăciun”, „Rugă”, „Priveghi”, „Mielul rătăcit”, „Duminică”, care se remarcă prin natura lor spirituală, dar și prin originala folosire a verbului poetic care dobândește profunzimi filosofice.
În aceste versuri, ca și în poemele despre iubire, cuvintele sunt prezentate fără șovăială, ca niște descărcări intelectuale emoționante și, chiar dacă gândurile sale sunt orfane de metafore, acesto¬ra nu le lipsesc savoarea, profunzimea și atractivitatea.
Extrem de moderne sunt toate intervențiile poetice care străbat întregul volum. Acestea sunt expuse într-un stil vivace, care pune în lumină talentul autorului, poeziile beneficiind de tușe literare originale, demne de admirație.
Găsindu-și rostul în poezie, Gavril Moisa încearcă să explice lumea prin gânduri inspirate și își caută nemurirea într-un colț de bibliotecă, acolo unde își va găsi locul și Respirările toamnei, o carte de versuri pe care o citești pe nerăsuflate și la care te întorci – cu sfială și nesecată curiozitate – pentru a-i mângâia paginile și pentru a intra în dialog cu sufletul autorului, care se scrie și se descrie atât de splendid în fiecare poem din acest volum.

Liliana Moldovan