În poemele din acest volum nu găsim numai un cer senin al destinului, ci și ceață, fum, lacrimi, însă totodată regăsim multă căldură sufletească, care ajută fluturii albaștri și pescărușii albi ai minţii noastre să zboare, aducându-ne câte o rază de soare, chiar dacă uneori ne simțim foarte singuri.
Acest volum este un strigăt care ne cheamă acasă, unde sunt rădăcinile strămoșilor noștri, iarba verde, florile din grădină, iar zilele sunt atât de frumoase și visele prind aripi. Parcă trăim o poveste în care există tot mai puțină iubire. Ne bucurăm de aceste poezii pline de înţelesuri desluşite și lumină, care ne întrerup pentru moment gândurile care ne apasă, trecând cu mai multă seninătate aceste clipe din viața noastră, care trebuie trăită la intensitate maximă, pentru că e unică.