Mă bucur să constat că, și în cazul interviului cu Ovidiu Pecican, și în alte ocazii, problemele pe care le ridică Liliana Moldovan în volumul „Punerea pe gânduri” și modul pe care o face, mă încântă estetic și filosofic.
Deși pare o „treabă” foarte simplă, arta interviului este grea și, din păcate, tot mai puțini slujitori adevărați și cu chemare o onorează. Sunt fericit să descopăr în persoana Lilianei Moldovan un adevărat „maestru de ceremonii”.

Alexandru Pecican