Cu îndreptățită emoție am primit manuscrisul acestei cărți – o autentică culegere de folclor din Maramureșul voievodal.
Cartea dovedește, pe deplin, că folclorul este pecetea de suflet, cartea de identitate a acestor țărani puternici, harnici, încercați adesea de vicisitudinile vieții. Primăverile neamului nostru au fost scurte; mai lungi au fost vifornițele, care ne-au cercat tăria sufletului.
Culegerea cuprinde numai texte în proză, în care narațiunea este principalul mod de exprimare, presărată, adesea, de secvențe dialogate. Textele selectate sunt străbătute de idei universal-valabile: dreptatea trebuie să învingă întotdeauna, adevărul iese la lumină, cu siguranță; lumea trebuie convertită în hărnicie, viclenia și minciuna trebuie stârpită din viața oamenilor. Sunt acestea doar câteva idealuri eterne ale omului din popor, fără multă știință de carte.
Adevărul este că, citind și recitind textele volumului, simțim cum vibrează inima și sufletul unor oameni vrednici, care ară cu patimă pământul, iar primăvara își urcă turmele de oi la munte. În serile lungi, de iarnă, oamenii satului – femei, bărbați, feciori și fete – se adună în șezători, aceste veritabile „Academii de folclor”. Misiunea lor este aceea de a nu lăsa pradă uitării zestrea de suflet, moștenită de la înaintași. Acest ideal îl îmbrățișează și Ioana Pop-Tupiță, eleva cea timidă din anii mei de început din cariera didactică.
Din textele lecturate străbate optimismul unui popor puternic, curat, care a știut să râdă cu lacrimi, chiar dacă viața nu i-a oferit numai zile de sărbătoare.
Cartea dovedește că moroșenii nu se tem că-i amenință globalizarea. Nu se tem că viața modernă le va fura basmele, snoavele, poveștile și clopu' cu zgardă de mărgele.

Profesor Veronica Babiciu