Ne-am născut în comună, unde deţineam o casă şi o livadă, dar şi ale loturi pentru care unele neamuri au fost invidioase şi i-au prostit pe părinţii mei să facă schimb, să le dea casa şi livada în mijlocul satului contra unor pământuri pe dealuri, fără puterea de a le cultiva. L-au momit pe tata că acolo departe de lume va putea trăi mai uşor cu cei şase copii ai săi, să crească animale etc., lucru ce l-a făcut tata fără să ţină cont de părerile mamei, cu toate că averile din sat erau din zestrea ei, dar s-a supus fără să cârtească, crezând că aşa o fi mai bine.