Am citit Metamorfoze cu surprindere. Prima oară fiindcă nu cunoașteam aceste talente ale autorului. Apoi, fiindcă scriitura e extrem de bună. E o carte care se citește ușor dar nu se „uită” în tren, fiindcă lucrurile pe care la atinge sunt importante pentru fiecare om. E o carte care vorbește despre alegeri greșite și despre puterea de a le corecta. E o carte care, îmi amintește de „...escu” al lui Tudor Mușatescu, prin aerele de superioritate ale nobilei Kiki față de țăranul Adrian, chiar dacă în „...escu”, ele erau involuntare. Îmi place Metamorfoze fiindcă scoate în evidență legătura fiecăruia din noi cu lucrurile simple, cu mirosul florilor de măr, cu casa bunicilor, cu iubirea curată, în contrapunere cu lumea egoistă și nemiloasă a banilor, a puterii și a desfrâului în care se scaldă Kiki și John. Glumind, aș putea spune, că văd un plan al confruntării dintre nobilii maghiari și țăranii români, deși această confruntare e demult parte a istoriei, care acum în loc să ne dezbine, ne leagă mai tare unii de alții, așa cum e firesc și normal să se întâmple.

Mi-a plăcut la Metamorfoze, împărțirea cărții în trei părți distincte, fiecare fiind o treaptă pe care eroul principal o urcă spre eliberare și împlinire. Ținând cont de faptul, că la final rugăciunile bunicului său se dovedesc a-i fi de mare ajutor, (fiindcă nu cred că găsirea sticluței de parfum care i-a deschis ochii a fost întâmplătoare,) pot asemui cele 3 părți ale cărții, cu simbolul Sfintei Treimi. Personajul principal se trezește din „matrix-ul” în care trăia și din acel moment viața i se schimbă fulgerător. Toți am avut momente de cotitură ca acesta în viețile noastre. Sau vom avea. Totul este să fim atenți la semne, fiindcă Dumnezeu ni le trimite permanent, chiar dacă uneori nu sunt așa de evidente ca mirosurile ce i-au invadat viața lui Adrian.

În concluzie, e o carte care îndeamnă la o analiză a propriilor vieți și care ne face să fim atenți la semnele din jurul nostru, fiindcă ele ne pot arăta noul drum pe care-l avem de urmat în viață, pe direcția înainte și în sus apropiindu-ne încă un pic de El.

 

Marin Nicu Marius

 

 

Ioana Marchiș

 

Ovidiu Rusu este un colindător prin multitudinea de sfere ale stărilor personale, reușind să se elibereze prin condei și să trăiască cu rost pe scena vieții, dând dovadă de o concepție unică a literaturii, prin flerul și pasiunea cu care scrie, fiind un spirit spontan și neobosit, plin de idei, cu o forță nebănuită și o putere de a ne transpune într-o lume închipuită adusă în realitatea noastră fizică. Povestea acestei cărți este foarte bine detaliată, desfășurându-se în fața ochilor cititorului ca pe un ecran imaginar, înnobilând legătura între roman și arta imaginii.

Personajele autorului sunt bine conturate, angrenate în diverse întâmplări surprinzătoare, care devin memorabile prin pitorescul lor, iar prin puterea cuvintelor autorul a știut să le acorde unicitate. Toate întâmplările au loc la Cluj-Napoca, iar locurile de desfășurare a acțiunii pornesc din realitatea imediată, personajele fiind fictive. Autorul se bazează pe experiența lui de viață și pe însușirile fizice și comportamentale ale celor pe care îi observă fin în jurul său, astfel apropiindu-se cât mai uman de fiecare personaj, reușind să-l descopere și să-l înțeleagă, creând deseori un joc al schimbului de trăsături fizice și ale personalității cu eroul principal al cărții. Vă invit să descoperiți povestea acestui roman captivant, care reprezintă un reușit debut literar!

 

Nadia Fărcaș