Interesant este că, în mediul oriental, pandemia a fost mai blândă, războaiele își sting focurile și văpaia încet-încet. În această schimbare de poli, căci tot se discută despre schimbarea polilor Pământului, această schimbare de poli ai suferinței între Orient și Occident se conturează azi, deși dăinuie de veacuri, dar acum își poartă semnul de la sud spre nord, spre Europa și, astfel, ne afectează. Ceea ce ar putea echilibra balanța și ar putea vindeca rănile acestui periplu existențial este Poezia. În această linie se încadrează și prezentul volum al tinerei scriitoare Cătălina Batincu, intitulat Poezii între viața în roz și inimă albastră.
Deschiderea sa ne duce într-un peisaj oriental, plin de ex-presivitate, transformând în nuanțe de pastel, parcă, imagini ale unui timp interbelic al interacțiunilor frumoase între Occident și Orient.
Este plăcut faptul că autoarea prezintă toate valențele culturii orientale, de sorginte culturale și religioase, ca un puzzle imens al acelui mediu și conferă o unitate a ideilor, fie că provin din zona arabă, fie că sunt din zona Indiei, fie că sunt din zona metaforizată iudaică, toate se întâlnesc cu creștinismul într-un perfect raport de coexistență frumoasă, nealterată și care nu poartă semne beligerante. Putem considera prezentul volum ca mergând pe linia ideii că Poezia poate fi cea care oferă vindecare tuturor bolilor umane, mai ales spirituale, plecând de la cele determinate de pandemie și ajungând la cele iscate de război. Și toate în sensul determinat de Dragoste. Acest dat hristic și cu mare prezență în misiunea paulină poate vindeca, poate schimba, poate reseta o lume, un spațiu, un timp, o existență. Aceasta este credința tinerei scriitoare