Am dorit să îi apropii pe copii de lirica niponă, de haiku, poemul cu formă fixă, alcătuit din trei versuri a câte 5-7-5 silabe. Poemul prezintă o pauză de gândire numită kireji, marcată printr-o liniuță, și conține un cuvânt sezonal numit kigo. E un poem al simplității, exprimă efemerul, patina vremii. E o creație aparent simplă, dar cu atât mai complexă, respectând anumite reguli. Sursa de inspirație este natura, cu florile, gâzele, dar și relația omului cu acestea, în succesiunea celor patru anotimpuri. În compunerea acestui poem nu se folosesc figuri de stil. Poetul care scrie haiku se numește haijin. Cel mai cunoscut haijin este Matsuo Basho, care a trăit în Japonia între anii 1644-1694 și a perfecționat forma poetică haiku.
Astăzi sunt haijini în toate continentele lumii. Se scrie și se publică lirică niponă, mai cu seamă haiku, tanka și renga, în multe țări din lume.
În urma participării mele la concursuri de haiku și tanka am fost premiată în țară și am primit o mențiune specială la un concurs în Canada, la care am prezentat poemul: În prag de toamnă/ glasul singurătății/ se-ascunde-n priviri.
Am scris haibun, o formă literară japoneză care îmbină proza cu haiku. Am abordat o tematică amplă, genuri diverse, precum autobiografie și eseu