Eu aş numi poezia lui Ovidiu Vasile baie de lirism. I-aş fi spus volumului simplu: Iubire, el fiind o expresie a universalităţii acestei văpăi care-l înfrumuseţează nu doar pe om, ci toate făpturile pămînteşti. Darul suprem făcut de Dumnezeu fiinţelor sale. E limpede că poetul ignoră toate módele, convins că poezia
e un fluviu fără sfîrşit, ducînd în apele sale chintesenţa frumosului din suflete.
Nu poţi să nu remarci vigoarea sentimentului, legănat de ritm, pudoarea exprimării, prin cele mai sugestive şi mai potrivite cuvinte, alese de un bun cunoscător al limbii române, care-ţi solicită şi mintea şi sufletul.