Comuniunea omului cu Dumnezeu se realizează prin cult, care prin structurile psiho-fizice şi dimensiunile cultului, intern şi extern, ne pun în relaţia de a ne apropia de Dumnezeu şi de a-l cunoaşte cu adevărat.
Cultul intern este foarte bine concentrat în cele trei mari virtuţi teologice (sau cardinale): credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar cultul extern se manifestă în două moduri: public (participarea la sfintele slujbe şi rugăciunea comună) şi particular (rugăciunea, imnele...)
Acestea sunt punctele cele mai importante; odată îndeplinite, vom fi în comuniune cu Dumnezeu, într-o relaţie desăvârşită cu el, dar şi cu semenii noştri. Aceasta ne va pune mereu într-o lucrare constructivă pentru sufletele noastre, făcându-ne cunoscători ai cuvântului lui Dumnezeu.
Un gând extraordinar de frumos şi adevărat la care trebuie să medităm fiecare, un gând care ne aduce aminte de mamele noastre dragi care ne spuneau mereu, atunci când mergeam la şcoală sau în altă parte, să nu uităm de Dumnezeu în orice facem.
Lucrul acesta îl vedem şi în cartea de faţă. Autorul a debutat cu o Monografie, apoi a continuat cu alte cărţi frumoase de poezii, prin care şi-a căutat alinare la doruri nespuse, dar prin această carte arată că orice face şi scrie, nu îl îndepărtează de Dumnezeu, şi revine de pe orice cărări la cruce, cerându-şi iertare.
În cartea de faţă găsim nu doar poezie, ci ceea ce este mai frumos din punct de vedere spiritual, comuniunea noastră cu Dumnezeu, adevărate rugăciuni de laudă. Parcurgând aceste poezii, ne putem face foarte uşor o analizare a sufletelor noastre. Şi dacă nu suntem foarte mari cunoscători ai Sfintei Scripturi, învăţăm de aici multe lucruri folositoare sufletelor noastre.
Această carte ne dă un bun prilej de meditaţie, iar dacă până acum nu am reuşit să îi slujim lui Dumnezeu, prin ceea ce facem, să învăţăm lucrul aces¬ta de acum înainte.

Preot Augustin TUNS