Poezia a fost, de-a lungul vremurilor, un panaceu pentru tot ceea ce era dăunător sufletului și minții umane. Ea rămâne acel leac benefic existenței noastre în această lume tot mai bolnavă, în timp pandemic, dar și în lupta cu degradarea socială actuală care pune accent pe deconstrucție, decrepitudine umană, denaturare și decădere.

Versul se constituie ca și medicament pentru orice existență determinată de exces și exuberanță în calea egocentrismului omenesc. El devine vindecătorul sufletului, al minții dar și, astfel, poate determina și însănătoșirea trupească. Dar versurile și poemele, în sine, trebuie să păstreze linia Binelui, Adevărului și Frumosului. În această cale se înscrie și prezentul volum de versuri al Poetei Emilia Ataba, sugestiv intitulat, Popas în cuvinte.
Structurat în cinci capitole: Când rădăcinile mă cheamă, Iubirea care doare, Între terestru și celest, Mărturisiri, Întoarcerea la simplitate (De-ale pandemiei scrieri) care sunt bine închegate și armonizate, acest volum de versuri ne transpune în lumea inefabilă a cunoașterii și a transcenderii într-un timp al sacralității Cuvintelor, ca și o poposire într-o oază mirifică a existenței perfecte dominată de izvorul veșnic al Dragostei care reînnoiește mereu și mereu spiritul uman. Este o poezie de bună calitate, asumată, interesant metaforizată, ce se construiește în jurul dialogului eu – un altul, purtând semnul trecerii spre acel tărâm al Arcadiei, urmând sensul redescoperirii ca într-o ucenicie testamentară.
Poemele sunt bucăți de puzzle ce împreună formează puzzle-ul imagine de ansamblu al volumului, precum vechile structuri antice semitice care fiecare avea sensul său modular, dar împreună construiau un edificiu unic, maiestuos, impunător. Tot în acest fel se prezintă și volumul Poetei Emilia Ataba Popas în cuvinte, care reușește să contureze un areal poetic deosebit, al reîntoarcerii pe calea Cunoașterii spre redescoperirea urcușului spre ajungerea la vatra primordială în care focul Primului Cuvânt încă mai arde.
Volumul de versuri al Poetei Emilia Ataba Popas în cuvinte ne descoperă o lume fascinantă a poeziei cu iz neo-modern, în care lumea satului tradițional poarte semne eseniene, cu vechiul drum care îndreaptă întoarcerea spre casa părintească, dar aceasta poate fi una dintr-un sat părintesc sau din numinosul celest.

dr. Victor Constantin Măruțoiu