Starea dominantă a poeziilor scrise de Augustin Neaga este reveria, cauzată în principal de trecerea ireversibilă a timpului, ca dat obiectiv, dar şi datorată unei atitudini subiective în care autorul se complace spre a-şi pune la încercare puterea mărturisitoare a condeiului. Contemplaţia are în vizor mai ales peisaje din universul specific al satului natal sau unele evocări de momente din trecutul său istoric, vag conturate, pe alocuri cu iz baladesc sau în manieră rapsodică, dar cu accente de actualizare a impresiilor pe care doreşte să le exprime cu aerul cel mai firesc posibil.

Augustin Cozmuţa