Avem în aceste pagini o poezie caldă, candidă și catifelată. Tema iubirii e bine decupată în laitmotivul Compoziției Universale și „subliniată” ca idee călăuzitoare, matrice pentru acel „perpetuum mobile”de care aminteam puțin mai devreme. Undeva, în reminescențele Folclorului, jocul încă inspiră pe cei ce încă îi mai caută ritmul. E puterea de viață pe care o au cei chemați. De nechemaţi e plină lumea. Dedicațiile lirice către Eminescu, de pildă, răscolitoare de adevăruri romantice ascunse bine de romantici în febrele căutărilor lor, îi oferă motivații puternice poetesei și o determină pentru a putea păși pe drumul grav al metaforei şi al versificației. De ce grav? Pentru că există riscul ca, la orice pas, în dorința de a-și păstra și totodată de a-și manifesta autenticitatea căutătorul să se poată prăbuși oricând într-un orgoliu al revendicării originalității.

Horia Muntenus