Poezia Rodicăi Rădiţa Răpeanu e o avalanşă, o descărcare de sentimente îmbrăcate în haina de sărbătoare a cuvântului, e, ca şi pentru Marin Sorescu, „locul unde se întâlneşte cu sufletul”.
Fire reflexivă, se decide târziu să debuteze editorial, deşi a publicat prin reviste şi online, unele poezii fiind în repetate rânduri premiate.
Poezia puternic senzuală, emanând o energie de o rară vitalitate, e uneori ingenuă, tandră, dar şi cinică sau ironică. Poeta nu descoperă poezia, ci descoperă o lume imaginară. Imaginarul poeziei sale stă sub semnul fie al iubirii neţărmurite faţă de trecut, istorie sau prezent al patriei, fie stă sub semnul inspiraţiei din nemuritorul izvor nesecat – folclorul, fie sub cel al nucleului cald al familiei, al iubirii fără de sfârşit, fie cel al trecerii
prin timp – anotimpurile.

Profesor Lucia-Elena LOCUSTEANU