Mi-a fost dat să citesc aceste versuri într-o minunată zi de Dumunică. Mi-am simțit sufletul plin de mir, curs din rănile acestor cuvinte! Poezii de Duminică, din Duminică! E atâta tristețe fericită în ele, lumină aprinsă pe obraji de fecioară .
Eu sunt fata din vis/Din zi și din noapte/
Cu fața rotundă/Cu ochii ca două șoapte.
Umbre din care se aude respirația îngerului... Am auzit pădurile din Munți vorbitoare între ele, oftatul stelelor îndrăgostite de pământ, respirația Aerului înălțând rugi...

Nicolae Nicoară-Horia