Ţi-a fost vreodată atât de frig când mergi
Ţi-a fost vreodată atât de teamă să trăiești
Încât semnul exclamării să te iubească atât de tare
Și să pună punctul pe inimă precum un cerc fără hotare?
Încât lacrimile să fie gheţari în ape
Noaptea la culcare
Răspunsurile la o întrebare
La toate ce Au(gust)
Ţi-a fost vreodată atât de dor de o viaţă de poveste
Încât dorul să fie a ta stângăcie
Și să le facă curs?
Și dreapta să-i scrie poeme de hârtie?
Și-n zorii zilei să le dai crezare?
Ţi-au fost vreodată atât de îngheţaţi ochii
Încât visele să te încălzească atât de tare