Explorator al poeziei în aceeași măsură în care este și un explorator al vieții prin poezie, Dumitru Alexandru Bar nu își propune, deocamdată, o poetică proprie, adoptând un eclectism stilistic și apelând la o paletă largă, de la versul popular la notația impresionistă. Pentru cei dornici de clasi-ficări, autorul poate trece drept neo-impresionist în devenire, captivat deopotrivă de dilemele existen-țiale și de varietatea exprimării poetice de care se apropie în manieră experimentală. Nu doar experi-mentală, ci și originală, autorul nu-și bate capul prea mult cu regulile, le aplică atunci când îi convine și le ignoră cu aceeași nonșalanță cu care abor-dează subiecte sacre și profane, profunde și super-ficiale.
În context, poezia devine o arenă a dezbaterilor, o invocare cvasi-ritualică a unor argumente predes-tinate să fie doar parțial convingătoare, motiv pentru care orice dezbatere nu se încheie, ci se amână. O amânare care glisează treptat dincolo de realitate, până când devine poezie.

An explorer of poetry, as much as he is an explorer of life through poetry, Dumitru Alexandru Bar does not yet propose his own poetry, adopting a stylistic eclecticism and appealing to a wide palette, from the popular verse to the impressionist notation. For those who are eager for classifications, the author can pass as a neo-impressionist in becoming captivated by both the existential dilemmas and the variety of poetic expression that he approaches experimentally. Not only experimental but also original, the author does not go too far with the rules, applies them when it suits them and ignores them with the same nonchalance with which they approach sacred and profane, profound and superficial subjects.
In context, poetry becomes the arena of debate, a quasi-ritualistic invocation of predestined arguments to be only partially convincing, which is why any debate does not end but a sequel to continue. A postponement that gradually slides beyond reality until it becomes poetry.

Bistrița, martie 2020
Zorin Diaconescu