Poezia
este o stare
este momentul acela când decizi să nu îți mai auzi gândurile tropăind prin cap, ci să le pui pe hârtie
e momentul ăla când viața îți aruncă un cartof fierbinte,
tu îl prinzi și, în loc de o înjurătură, alegi să spui
despre cum se vede luna prin lacrimile care-ți inundă ochii
e orice banalitate care primește șansa să iasă din anonimat atunci când, printr-o improvizație, i se adaugă materia
și energia la care nici măcar nu s-a visat vreodată
este mâna întinsă neînțelegerii de o revelație trecătoare
este spațiul în care sângele, gândurile, ființa evadează
este alintul pe care ți-l poți oferi în fața suferințelor
dar toate acestea, dacă nu dau naștere la o conexiune
între două ființări, poet-cititor, nu fac să fie decât
o poezie, nu Poezia