Printre esențe și culori, ceea ce rămâne de descoperit este Noul Paradis. Iar în acest nou Eden pot păși doar duhuri de copil, care sunt în linia acelui alb spiritual al purității eterne. De fapt, autoarea ne prezintă simbolul noii renașteri umane, prin reclădirea imaginii
de copil, de copilărie, într-un spațiu al idealului Edenic etern. Noul se îmbracă în dragoste și alb ca într-o poveste a revenirii, redevenirii și transcenderii prin și întru cele mai alese esențe.
Motivul iubirii alternează între agape și eros, cu nuanțe superbe de a deveni, de a renaște. Eul poetic este cel care dă ființare, prin puternicul glas al Poeziei. Între această Poezie și Esențele devenirii umane se conturează armonios volumul de versuri al poetei Marieta Coman, care dă nuanțe poetice de cea mai bună calitate. Dorul vine ca sens de împlinire al trăirii umane și dă sens vieții, dialogul între acel etern el și acea eternă ea,
întru refacerea cuplului primordial care este simbol al renașterii întregii Creații.
Volumul de poezii al Marietei Coman, Esențe în ecouri, ne îndeamnă la redescoperirea noastră prin calea restauratoare a Poeziei în diversele noastre esențe transcendentale pe care le purtăm ascunse în adâncul nostru și care se deschid și rezonează doar prin muzica sferelor determinată de poemele de har ale autoarei.
Să fie Poezie, să fie Esențe, să fie Iubire!

dr. Victor Constantin Măruțoiu,
membru al Uniunii Scriitorilor din România