În lumea contemporană, angoasele, durerile, suferințele au devenit tot mai stăruitoare în apropierea noastră. Nu mai simțim pe aproapele nostru, ci doar aceste aspecte ale trăirilor noastre. În această situație, Poezia trebuie să devină leac și vindecare. Și, deseori, ea este acest leac al vremurilor noastre. În această linie se înscrie și prezentul volum al doamnei Maria Mureșan Copil, intitulat Efemera secundă, care ne deschide porțile unei lumi a retrăirilor axiologice umane. În acest sens, autoarea ne aduce trăiri și emoții care conturează un micro-Paradis în reconstrucție. Notele calde alternează cu cele grave, ca într-un tango al frumoasei viețuiri.
Panoplia motivelor este una înfrumusețată de imaginile poetice pe care autoarea le construiește în jurul conceptelor determinative umane, precum ar fi: dorul, imaginea părinților, principiile și valorile umane strămoșești, ideea de absolut, iubirea, îngerii, trecerea, efemeritatea. Perspectiva pe care ne-o prezintă, prin acest univers al trăirilor într-o Mare Trecere, este determinată și de nuanțarea limbajului în formele sale de diversificare a ideilor în sensul devenirii. Totul, acest amalgam de trăiri, idei, durere și ființare, se îmbracă în haina harică a iubirii.
Dialogul cu Dumnezeu nu poartă semnul răzvrătirii, nici al autocompătimirii, ci semnul iubirii. Această comunicare sub forma agapică a apropierii duce spre ceea ce este lumina veșnică a sufletului uman, acea scânteie dumnezeiască, puternică, determinativă, care însuflețește persoana umană.
Doamna Maria Mureșan Copil conturează ideile în linii frumoase și în proză, dar în poezie parcă este acasă, fie că discutăm despre formele clasice, fie despre formele moderne, iar acest volum de versuri, Efemera secundă, întărește acest fapt.