Lili Oniș e o poetă cuminte, care chiar își face din zile poezii. Cumințenia ei se declină și în punctuația voit inconstantă, semn al dorinței de a lăsa frâu liber interpretării celor ce se apleacă asupra rândurilor sale. Lili Oniș nu se regăsește în virgule, puncte sau semne de exclamație, mult prea tranșante. Ea se află, întreagă, în punctele de suspensie care deschid infinite posibilități de „unduire” prin lumea rimelor, la rândul lor cuminți. Ea se află, întreagă, în semnul întrebării, care-i oferă și posibilitatea găsirii unui răspuns măcar parțial, măcar contextual, la frământările vârstei, ale timpului și spațiului în care evoluează.
Tematica poemelor se strecoară, grațioasă, pe potecile deja bătătorite: viața și tribulațiile ei, iubirea și perfectele ei imperfecțiuni, natura și curcubeul ei de culori dintre care se detașează – ba chiar se impune – verdele, cu nuanțele sale de peruzea. Nici nu e de mirare, de altfel, întrucât Lili Oniș este o optimistă incurabilă pentru care speranța rămâne permanent vie.
Nu întâmplător a fost ales titlul acestui volum, căci între boabele de rouă și lumină există o conexiune evidentă: razele de soare își schimbă direcția de propagare atunci când pătrund din aer în picătura de apă. Dar pătrunderea nu e agresivă, prin urmare, nici distrugătoare. Ea duce la apariția curcubeului și a sclipirii pe care o putem vedea pe frunze și petale dimineața. Specialiștii numesc fenomenul „efect de lupă”.
Să primim cu bucurie această lupă oferită de Lili Oniș și să vibrăm împreună la sclipirile pe care le împărtășește cu noi!

                                                                                                                                                 Conf. dr. Renata Georgescu