Poeme și epistole. Antologie de autor 2002 - 2020

„Dacă, într-un mod maniheist, oamenii s-ar împărţi în poeţi şi ne-poeţi, dau în scris că Lucia Sav ar fi repartizată fără ezitare în acea parte a lumii destinată a fi locuită de poeţi. Şi i-ar fi repartizată acea parte a limbajului destinată poeziei. Din lumea reală, / mă voi muta / cu totul în vis – scrie poeta şi se ţine de cuvânt. Pentru că aripa ver¬surilor sale atinge rar partea întunecată a lumii în cele şapte volume de poezie publicate până acum. Harfe, trandafiri, degetele vântului, eterul, azurul, flăcări, lumini şi umbre, libelule, miresme, buchete imense, stele albastre, sonuri de flaut, roze de aur şi de miere, ferestre luminoase, fulgi de nea, ape clare, pietre preţioase de tot felul etc. sunt elementele unui tărâm serafic, fragil, paradisiac. Chiar şi părţile întunecate ale poeziei sale sunt «subminate» de o anume gingăşie. Privirea Luciei Sav e congenital condamnată să caute şi să găsească Frumosul şi Binele oriunde s-ar ascunde ele. Şi totuşi, poezia ei nu lunecă în «siropos». Iar asta pentru că versurile au marea calitate de a avea o indiscutabilă limpezime, o tăietură rece. În acest echilibru între cald şi rece, între frumuseţea excesivă şi excesiva claritate, între ambiguu şi exact stă secretul poeziei Luciei Sav”

Ion MUREŞAN

Lucia SAV (semnează şi Lucia S. Retegan), n. 29 decembrie 1949, Constanţa. Poetă, traducătoare, membră a USR – Filiala Cluj. Este soţia poetului, traducătorului şi publicistului Vasile Sav. Facultatea de Filologie a UBB Cluj, 1972. Debut absolut cu traduceri din poezia canadiană de expresie engleză, în Steaua (1984).
„Micropoemele, în variantă românească şi englezească ale Luciei S. Retegan, pornesc de la modelul oriental, consacrat, şi se europenizează prin tensiunea lor psihologică, prin observaţia acută a unor stări interioare. Altceva decât seninele haiku-uri ori tanka, niponele, ele aduc o energie aproape explozivă, un aer, când sumbru, când limpede, ca de după furtună. Notaţia autoarei are expresivitatea tipic feminină, delicată şi fină. Tensiunea acestor comprimate notaţii trebuie, în pri¬mul rând, semnalată. O tensiune care porneşte dintr-o stare de spirit ce-şi caută împlinirea în lumina unor momente privilegiate, luciri de amurg, mai degrabă decât de zori. În tot, o încercare de a descoperi frumuseţea imediată. Astfel, întâlnim o reuşită surprindere a poeticului în lucruri aparent obişnuite, transformate în semnificative metafore. Fără grabă, cu o matură economie a expresiei, Lucia S. Retegan îşi are locul său între autorii contemporani, când ideile sale lirice s-au decantat convingător...”.

Adrian POPESCU