Cu lecția bine învățată de la maestrul său, Romulus Moldovan reușește, în acest nou volum, intitulat Pod de cuvinte, să fie el însuși, reconfir-mând semnele de originalitate prezente în cartea de debut. Prima calitate a acestui autor este firescul cu care își construiește discursul, fără nimic patetic sau teribilist, fără să exhibe false angoase sau să mimeze abisale profunzimi. Poetul clujean înțelege să se exprime cu o bine-venită simplitate, să își transcrie emoțiile și reflecțiile cu o cuviință a exprimării care îl onorează.
Structural, Romulus Moldovan este un fin caligraf al melancoliei, al unor reflecții pe mar-ginea trecerii timpului, a dragostei și poeziei, a entropiei ce ne domină existența. Spațiul său de manifestare este cel al cotidianului umil, al unor reflecții făcute de la înălțimea unui loc privile-giat, Cetățuia din Cluj-Napoca. Poetul rămâne mereu “Cu gândurile ancorate în cotidian”, în fața unei realități ce se răsfrânge în oglinzile unei lucidități ce nu acceptă jocurile facile ale imagi-narului, ale unor paradisuri artificiale.
Poetul forează cu sârg în memoria unui trecut din care revine mereu fantoma unei feri-ciri amânate. Grefier al unor neliniști nedefinite, difuze, Romulus Moldovan caută cu voluptate “vadurile melancoliei”, cum se intitulează una din secțiunile volumului.
Ajuns la un echilibru fericit al expresiei poetice, lirica practicată de Romulus Moldovan în acest al doilea volum al său confirmă o voce poetică tot mai sigură, ce merită urmărită cu toată încrederea și simpatia.

Ion CRISTOFOR