Caracterul se făureşte prin deprinderile mărunte şi simple ale vieţii de toate zilele. Caracterul se formează în pas cu lumea, auzi uneori. În fapt, lumea mai mult distruge caracterul decît îl formează. (…). Obişnuinţa cu munca îngrijită şi încordată, chiar şi în îndatoririle cele mici, este cea mai puternică pîrghie de cultură în mijlocul sălbăticiei noastre lăuntrice (…) La mulţi oameni, idealul rămîne doar o licărire albăstruie, căci ei nu cunosc adevărata artă a educaţiei de sine, fără de care cerul şi pămîntul rămîn de-a pururi departe unul de altul, artă care stă numai într-atît: în lucrurile mari, s-o începi cu cele mici.”

(Dr. Fr.W. Foester,
Îndrumarea vieţii – perioada interbelică)