Pentru cei care mai vibrează (încă!) într-un anume fel la lectura unei poezii, acest volum este o binecuvântare. Dar una care ne scoate din zona de confort. Fiecare titlu, fiecare vers, fiecare imagine, încifrată în metafore inedite, șochează. Teribila luciditate, nespecifică tinerilor de vârsta autoarei, descumpănește.
Asistăm la o abordare specială a existenței. Suntem martorii unei lumi pe care o știm cu toții, despre care, însă, rareori vorbim, dar pe care poetesa ne-o livrează cu o sinceritate debordantă.
Expresionistă prin tulburătoarea neliniște filozofică a întrebărilor asupra existenței și a sensului ei, poezia Francescăi e originală și surprinzătoare. Versurile de față dovedesc un talent de excepție al unei tinere din anul de grație 2021, când lumea e înfricoșată, comunicarea, pe toate canalele, se face în cheie catastrofică, nimeni nu își mai asumă riscuri... Dar Francesca și-a asumat un mare risc: POEZIA. Și, se știe, poezia e un risc pe cont propriu.
Aștept să citesc psalmii despre iubire, scriși de Francesca ghemuită la poalele unui stejar bătrân, dincolo de amărăciunea de moment, departe de întristările și încurcăturile sufletești ale vârstei, cu speranța că, în curând, va lăcrima fericită. Ea, poeta în devenire, este, iar a fi e bucurie eternă și sfântă.

Prof. Stela Ioniță