Lumea și problematica lumii satului, personajele și graiul lor sunt, în mare parte, aceleași, așa cum se întâmplă, de altfel, (cam) în toate cărțile de proză publicate de Ștefan Aurel Drăgan până acum. O proză de factură tradițională, evocând lumea satului vechi transilvănean cu inserții de elemente specifice prozei moderne, în care eroii sunt, în general, oameni urgisiți și asupriți de istorie și de jocurile neînțelese ale acesteia, împinși să-și asume destine care îi iau prin surprindere și care îi supun unor cazne umane greu de îndurat, din care se naște dramatismul și drama povestirilor sale.
Accentul cărții este pus pe suferință și izbăvirea de suferință și pe îndeplinirea dreptății umane și divine ca soluție de împăcare sufletească – iar uneltele scriitoricești ale lui Ștefan Aurel Drăgan sunt în măsură să ducă până la capăt, cu autoritate și har, acest demers recuperatoriu.

Nicolae Scheianu