O privire spre lumină. Dumitru N. Taflan (1939-2019)

La urma urmei, această carte este una memorialistică, iar lecturarea ei nu înseamnă decât a privi lumea prin ochii mei și ai soțului meu, iar experiențele prin care am trecut în această existență efemeră nu sunt singulare, ele sunt comune tuturor, doar modul în care le trăim și le înțelegem diferă de la un om la altul.
Am conceput lucrarea de față ca mărturie a mea asupra vieții trăite alături de soțul meu, omul, ofițerul de radiolocație și artistul Dumitru Taflan. Nu am nimic ce să revendic sau ce să reproșez, atât mie, cât și amintirii lui ca om, ca soț. Căsnicia împreună a fost una normală, cu bune și rele, ca oricare alta. Ceea ce a fost peste limita comună s-a concretizat în pasiunea lui pentru pictură, reușind performanțe deosebite în acest domeniu, spre mândria și satisfacția amândurora. Uneori vindea lucrările/tablourile sale, dar cel mai adesea le dăruia prietenilor sau cunoscuților. Îmi reproșez, totuși, că nu am ținut o evidență strictă a tablourilor realizate de soțul meu, cu inclusiv descrierea tematică și adresa noului proprietar. Cert este că nu am realizat profund și la timpul respectiv nevoia unui album cu lucrările sale de grafică și pictură, iar în prezent, îmi este practic imposibilă o astfel de reconstituire. Ca urmare, în lucrarea de față am reprodus nu o selecție din aceste lucrări, ci doar pe acelea la care am avut acces, uneori după multe stăruințe.
Aceasta este mărturia mea, în fond, un omagiu postum soțului meu, Dumitru Taflan, împreună cu cele creștinești obligații săvârșite, fiecare, la vremea lor.

Maria TAFLAN